uite că după atâta amar de vreme lucrurile tind să se schimbe, iar strada este neîncăpătoare pentru miile de oameni. Nu cred că sunt cea mai potrivită care să scrie despre asta, căci nu am fost implicată în acea tragedie și nu pot simți același lucru, ca oamenii de acolo, deși mi-aș dori acest lucru.
Uneori dacă nu simți toate lucrurile pe pielea ta nu ai cum să simți întocmai ca cei ce au trecut prin acele lucruri. Nu sunt răutăcioasă, căci nici nu pot sa mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat, căci pur și simplu mă îngrozesc și nu-mi găsesc cuvintele potrivite.
Am foarte multe zile când nu am mai scris nimic pentru că nu mi-am gasit cuvintele, pentru că eram îndurerată și în același timp tristă pentru acei oameni care au devenit victime peste noapte. Încerc să depășesc acest moment, căci am avut prieteni acolo slavă domnului, în mare parte sunt bine, dar trauma asta ne-a copleșit pe toți.
Am încercat să mă întorc la vechile mele treburi, am încercat să mă bucur de acele momente petrecute cu familia, dar nu am putut - o parte din sufletul meu e mort și așa va rămâne, iar asta nu poate schimba nimeni. Prea multe lucruri nu mai pot fi spuse, ci mai degrabă aș vrea și îmi doresc să fac ceva pentru semenii mei, să fac ceva pentru cei care au nevoie de ajutor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu