Cred că am ceva ce nimeni nu ar trebui să aibă la această oră...
joi, 31 decembrie 2015
De ce-mi lipsește energia?
Nu știu de ce sa ma apuc mai întoi poate că e vremea să mă hotărăsc mult mai repede.
Pe ce lume trăiesc?!
Ori am început eu să fac lucruri inutile ori sigur am ajuns să fiu un om somnambul.
A mai trecut un an cu bune și rele
Încă puțin și se mai termină un an. Cu prea multe lucruri nu mă pot lăuda.
Încurcăturile trecutului și așteptările viitorului
Am încercat de curând să fac un experiment cu mine.
marți, 29 decembrie 2015
Iubesc trandafirii mai mult decât as încerca să mă iubesc pe mine
Deși titlul meu pare destul de absurd pentru majoritatea oamenilor, acesta este doar o parte de adevăr.
joi, 17 decembrie 2015
Oare când oamenii nu se vor mai plânge că nu au de muncă?
Cred că mi s-a scârbit să trăiesc într-o lume atât de agitată.
Relaxare maximă prin a croșeta câte ceva
După ce am terminat de croșetat câteva eșarfe pe care le-am și vândut acum am altceva de croșetat.
Fără vlagă, fără chef și fără speranțe...
M-am apucat să ascult muzică așa de dimineață în speranța că nu o să adorm fără să-mi fac treburile.
Lucruri simple și multe de făcut pe parcursul unei zile
M-am trezit așa de dimineață și nici măcar nu știu de ce am făcut asta...
miercuri, 16 decembrie 2015
O altă întâlnire ca între prietene
Aș putea începe acest articol cu ce este mai rău și mai prost pentru mine.
miercuri, 2 decembrie 2015
miercuri, 18 noiembrie 2015
Îmi doresc mai mult timp pentru mine
M-am plictisit! Nu mai am chef de absolut nimic. Toată săptămâna aceasta am fost foarte ocupată și nu am mai avut timp de nimic. Nici măcar de întâlnirile cu prietenii mei. Mi-e din ce în ce mai greu să găsesc puțin timp liber și să încerc să duc la bun sfârșit proiectele mele dragi.
Nu știu cum se face, dar de câte ori mă gândesc că poate mâine am mai mult timp liber de atâtea ori se întâmplă să mai apară ceva. Într-un oarecare moment mi-am zis că poate ar fi mai bine să nu mă mai gândesc la viitor și să încep să mă gândesc mai mult la prezent. Poate că așa o să reușesc să îmi fac ordine în lucruri și puțin timp liber pentru mine.
Ce îmi doresc eu acum nu prea este posibil, dar ce să-i faci încerc să mă reacomodez cu mine și cu programul meu complicat. Chiar nu îi pot înțelege pe acei oamenii ce spun mereu că se plictisesc și că nu știu ce să mai facă. Iar mie nu îmi mai ajunge timpul pentru nimic nou, pentru nimic care să mă facă să simt că visez din nou. Poate că e și vina mea pentru că nu reușesc să mă deconectez puțin. Sper ca într-o zi să-mi fac timp suficient pentru tot ce îmi doresc acum... sper!
Nu știu cum se face, dar de câte ori mă gândesc că poate mâine am mai mult timp liber de atâtea ori se întâmplă să mai apară ceva. Într-un oarecare moment mi-am zis că poate ar fi mai bine să nu mă mai gândesc la viitor și să încep să mă gândesc mai mult la prezent. Poate că așa o să reușesc să îmi fac ordine în lucruri și puțin timp liber pentru mine.
Ce îmi doresc eu acum nu prea este posibil, dar ce să-i faci încerc să mă reacomodez cu mine și cu programul meu complicat. Chiar nu îi pot înțelege pe acei oamenii ce spun mereu că se plictisesc și că nu știu ce să mai facă. Iar mie nu îmi mai ajunge timpul pentru nimic nou, pentru nimic care să mă facă să simt că visez din nou. Poate că e și vina mea pentru că nu reușesc să mă deconectez puțin. Sper ca într-o zi să-mi fac timp suficient pentru tot ce îmi doresc acum... sper!
joi, 5 noiembrie 2015
vineri, 30 octombrie 2015
Căsuța cea nouă
Înca puțin și se sfârșește și acest an. Cine ar fi crezut că din tot ce mi-am propus pentru anul ăsta am reușit doar jumătate să duc la bun sfârșit.
Lumea oamenilor mari
Nu am înțeles niciodată de ce viața oamenilor mari poate fi atât de complicată. Mereu mi-am dorit să ajung mare cât mai repede, să pot face lucruri așa cum le fac cei mari, dar cel mai mult mi-am dorit să fac parte din lumea asta a lor.
Gânduri din trecut
În trecut mă plângeam mereu că îmi lipsește câte ceva. Acum nu mă plâng de asta, ci mă plâng că nu am suficient timp
luni, 26 octombrie 2015
Construcții
Am o mulțime de planuri și de vise în mintea asta micuță și firavă. Îmi doresc foarte multe lucruri este drept, dar știu că numai așa oot simți că încă trăiesc. Dacă aș asculta la ce spune iubitul meu ar trebui să nu ies din casă,
Vise și dorințe
Dacă aș fi trăit în timpuri străvechi pe vremea cavalerilor și al domnițelor de la palat cu siguranță aș fi fost îndră gostită de rochiile lor. Cum asta nu a fost posibil căci sunt prezentă aici mă gândesc la faptul că nu este timpul trecut să îmi realizez ceea ce îmi doresc.
E puțin probabil să încep cu picioarul stâng, deoarece cred că toată lumea știe care sunt adevăratele motive pentru care mulți dintre noi nu își pot duce visele la bun sfârșit. Nu spun că aștept de la cineva să-mi cadă ceva din cer, nu chiar nu îmi doresc asta, drept pentru care am început să-mi iau visul în serios și să încerc să fac ceva numai și numai pentru a-l realiza.
Cred că dacă le-aș spune ce am de gând prietenilor mei îmi vor spune că sunt puțin nebună și că-mi lipsește o rotiță. Probabil că sunt căci astfel m-aș gândi poate să fac o afacere mult mai rentabilă decât să stau la mașina de cusut și să încep să cos rochițe. Dar ce să fac dacă pasiunea asta mă freamătă și nu-mi dă pace. Am zis totuși să încerc să fac ceea ce îmi place și poate cine știe pe viitor voi avea succes și voi dezvolta această afacere.
Dar până la viitor trebuie să mă gândesc foarte bine ce voi face în prezent, căci trebuie să-mi stabilesc și anumite priorități. Când am să realizez prima mea rochie din colecția prorprie de vise am să-i fac câteva poze și am să o postez aici pentru a vă da și voi cu părerea, dar până atunci vă las în compania unei alte rochițe foarte frumoasă a altui creator/creatoare.
E puțin probabil să încep cu picioarul stâng, deoarece cred că toată lumea știe care sunt adevăratele motive pentru care mulți dintre noi nu își pot duce visele la bun sfârșit. Nu spun că aștept de la cineva să-mi cadă ceva din cer, nu chiar nu îmi doresc asta, drept pentru care am început să-mi iau visul în serios și să încerc să fac ceva numai și numai pentru a-l realiza.
Cred că dacă le-aș spune ce am de gând prietenilor mei îmi vor spune că sunt puțin nebună și că-mi lipsește o rotiță. Probabil că sunt căci astfel m-aș gândi poate să fac o afacere mult mai rentabilă decât să stau la mașina de cusut și să încep să cos rochițe. Dar ce să fac dacă pasiunea asta mă freamătă și nu-mi dă pace. Am zis totuși să încerc să fac ceea ce îmi place și poate cine știe pe viitor voi avea succes și voi dezvolta această afacere.
Dar până la viitor trebuie să mă gândesc foarte bine ce voi face în prezent, căci trebuie să-mi stabilesc și anumite priorități. Când am să realizez prima mea rochie din colecția prorprie de vise am să-i fac câteva poze și am să o postez aici pentru a vă da și voi cu părerea, dar până atunci vă las în compania unei alte rochițe foarte frumoasă a altui creator/creatoare.
Timpul pentru perfecțiune
Toate problemele din ultima săptămână mă fac să mă gândesc tot mai mult la acele lucruri
O ultimă speranță
Cu cât mă gândesc mai mult să-mi termin micuțele mele proiecte cu atât mă afund și mai mult în alte proiecte cu mult mai complicate.
joi, 15 octombrie 2015
Implantul dentar
În aceste zile friguroase mi-am amintit prin câte a trebuit să trec anul trecut și câte am avut de tras în urma unor probleme de sănătate. Nici nu vreau să îmi mai amintesc ce dureri am avut și cu atât mai mult în timpul acelor zile ploioase și friguroase. Cred că ar trebui să vă povestesc mai degrabă ce s-a întâmplat în urmă cu un an.
În copilăria mea am avut o problemă cu o descreierată de dentistă și de atunci am tot evitat să mai trec pe la stomatolog. Asta s-a întâmplat până acum doi sau trei ani, căci într-un final m-am decis și am reușit să intru într-un cabinet stomatologic. Acolo am găsit cel mai bun stomatolog de care puteam să dau. Săracul de el a avut atâta răbdare să mă asculte, să mă îndrume, dar mai ales să reușească să mă facă să-mi doresc să-l las să-mi îngrijească dantura.
Nu știu cum de a reușit să-mi câștige încrederea, dar uite că a făcut-o și într-un timp foarte scurt. A reușit să scoată ce era de scos și să îngrijească ce mai era de îngrijit. După ce a făcut tot ce era făcut am avut și câteva discuții despre ce mai trebuia să mai fac. Am vorbit și despre implantul dentar. La început eram puțin cam dezamăgită și după acele discuții cu dentistul am început și eu să caut informații despre acest implant.
Mi-a spus Bogdan, dentistul meu, că operația de implant nu va fi ceva ușor și că da va trebui ca eu să fiu foarte atentă după. Nu a vrut să mă sperie prea tare încât eu eram deja speriată și i-am cerut puțin timp de gândire, căci în acel moment eram confuză și nu știam ce răspuns să îi dau. Îmi era teamă de durere și îmi era teamă de așa numitele complicații de după operație.
Între timp am mai navigat puțin pe internet și m-am interesat de un factor și anume implant dentar preț. Știam că va fi destul de costisitor pentru un salariu ce nu depășește minimul pe economie, dar mi-am asumat și riscul ăsta. Am vorbit cu părinții și cu prieteni apropiați pentru a mă sprijini în acest demers...
Și sincer nu mă așteptam ca răspunsurile lor să fie afirmative și mai mult decât atât să mă susțină și moral. Până la urmă am luat decizia de a-mi face implantul. Mi-am zis că ce a fost mai rău a trecut și acum este momentul meu să strălucesc, să am mai multă grijă de mine și bineînțeles să fiu mult mai fericită decât în trecut.
În copilăria mea am avut o problemă cu o descreierată de dentistă și de atunci am tot evitat să mai trec pe la stomatolog. Asta s-a întâmplat până acum doi sau trei ani, căci într-un final m-am decis și am reușit să intru într-un cabinet stomatologic. Acolo am găsit cel mai bun stomatolog de care puteam să dau. Săracul de el a avut atâta răbdare să mă asculte, să mă îndrume, dar mai ales să reușească să mă facă să-mi doresc să-l las să-mi îngrijească dantura.
Nu știu cum de a reușit să-mi câștige încrederea, dar uite că a făcut-o și într-un timp foarte scurt. A reușit să scoată ce era de scos și să îngrijească ce mai era de îngrijit. După ce a făcut tot ce era făcut am avut și câteva discuții despre ce mai trebuia să mai fac. Am vorbit și despre implantul dentar. La început eram puțin cam dezamăgită și după acele discuții cu dentistul am început și eu să caut informații despre acest implant.
Mi-a spus Bogdan, dentistul meu, că operația de implant nu va fi ceva ușor și că da va trebui ca eu să fiu foarte atentă după. Nu a vrut să mă sperie prea tare încât eu eram deja speriată și i-am cerut puțin timp de gândire, căci în acel moment eram confuză și nu știam ce răspuns să îi dau. Îmi era teamă de durere și îmi era teamă de așa numitele complicații de după operație.
Între timp am mai navigat puțin pe internet și m-am interesat de un factor și anume implant dentar preț. Știam că va fi destul de costisitor pentru un salariu ce nu depășește minimul pe economie, dar mi-am asumat și riscul ăsta. Am vorbit cu părinții și cu prieteni apropiați pentru a mă sprijini în acest demers...
Și sincer nu mă așteptam ca răspunsurile lor să fie afirmative și mai mult decât atât să mă susțină și moral. Până la urmă am luat decizia de a-mi face implantul. Mi-am zis că ce a fost mai rău a trecut și acum este momentul meu să strălucesc, să am mai multă grijă de mine și bineînțeles să fiu mult mai fericită decât în trecut.
Ambiția
Am multe lucruri de făcut în timul unei zile și sunt momente în care nu le pot duce pe toate la bun sfârșit deși mi-aș dori să fac asta.
Vorba dulce mult aduce
De fel sunt o norocoasă căci toate problemele mele se rezolvă fără prea mult stres și muncă.
Dor de bunica
A mai trecut o săptămână din viața mea și nu s-a întâmplat nimic minunat, nimic cawre să mă facă să vreau mai mult de la mine.
Glume neînțelese
Am făcut vrute și nevrute mai mereu indiferent de ce au avut voință cunoscuții mei sau nu. Deseori nici măcar nu îi luam în seamă cu ceea ce ei se chinuiau sa îmi povestească.
Aveţi grijă de copii
Văd din ce în ce mai mulți părinți că traversează străzile prin oraș pe unde o fi. Nu mă irita absolut nimic dacă aceștia nu erau însoțiți și de micuții lor.
miercuri, 14 octombrie 2015
Răcială din nou
Am răcit! De fapt sunt răcită cobză și nu știu ce remediu să mai găsesc pentru a mă simții mai bine.
Văicăreli
Cum a venit toamna, cum mi s-a schimbat și programul de la serviciu. Nu asta mă deranjează, ci din contră mă bucură căci am mai mult timp pentru mine.
marți, 13 octombrie 2015
Mici peripeții
Vremea asta de afară nu te îndeamnă să faci nimic. De fapt dacă ai putea pe o astfel de vreme ai dormii toată ziua și tot nu ți s-ar părea că ar fi suficient.
Prietenie
Nu mai am nimic de pierdut sau aproape nimic. Viața mea a devenit un clavar, a devenit acel ceva pe care nu mi-l doream...
luni, 12 octombrie 2015
Puțină oboseală
Am momente când oboseala pur și simplu mă copleșește, pur și simplu îmi dă târcoale și nu-mi dă pace.
duminică, 11 octombrie 2015
Haine, haine și iar haine
Sunt o mofturoasă și câteodată am tendințe să devin și egoistă. Nu e felul meu așa, cel puțin a mea familie m-a învățat să fiu bună, să-mi doresc să-i ajut pe ceilalți și bineînțeles dacă dau de probleme să nu dau bir cu fugiții, ci să încerc să le rezolv.
vineri, 25 septembrie 2015
De ce nu am renuntat la scris?
Sunt foarte entuziasmata ca pot face tot mai multe lucruri in ultima perioada. Mereu am trait cu gandul ca nu pot face prea multe lucruri, iar teama mea a luat proportii in ultima perioada.
joi, 24 septembrie 2015
Zile triste
Inca ma mai gandesc daca sa fac marele pas sau nu. Intotdeauna mi-am spus ca vreau sa plec undeva cat mai departe sa scap de aglomeratia din viata mea.
joi, 27 august 2015
Timpul pentru schimbare
Am tot auzit diverse controverse in ultima perioada legate de tot felul de chestii neortodaoxe spun unii.Nu-mi vine sa cred ca nici acum unii oamenii nu au reusit sa treaca peste vechile lor mentalitati.
Amintiri pe o panza
Cand am fost de curand acasa pe la ai mei parinti mi-am vazut prima panza pictata de mine.
miercuri, 26 august 2015
miercuri, 29 iulie 2015
Dor de emisiune
Yuppi de saptamana viitoare incep din nou emisiunea mea preferata in direct. Sunt asa de fericita pentru asta.
marți, 28 iulie 2015
Ploaie dupa o perioada caniculara
Dupa o saptamana caniculara s-a incumetat si ploaia sa se arate la fata. Ma gandeam ca va fi o ploaie usoara fara fulgere sau tunete.
luni, 27 iulie 2015
... alte lucruri
Vreau sa-mi investesc timpul in chestii utile pentru mine, in chestii care sa ma faca sa zambesc si mai mult decat atat sa nu ma plictiseasca.
luni, 20 iulie 2015
Caruciorul cu o roata defecta
In urma cu ceva ani am avut o problema nu tocmai usoara sau placuta, din punct de vedere medical. Mi-a fost foarte greu in urma accidentului, pe care l-am suferit sa-mi revin atat fizic cat si psihic. Nu este usor ca dintr-un om plin de energie caruia ii place sa munceasca si sa nu stea locului o clipa sa devi brusc ca o mamaliga, sa nu poti face nimic, sa nu te poti deplasa, sa nu poti munci, intr-un singur cuvant sa depinzi de bunavointa oamenilor din jurul tau.
Marele meu noroc a fost acela ca niciodata nu am fost singura si am avut persoane care m-au indragit, respectat si care m-au ajutat neconditionat sa-mi rezolv fiecare problema in parte. Am avut momente cand imi doream moarte si nu voiam sa continui lupta in care destinul ma aruncase. Au existat si asemenea momente, probabil pentru ca nu am fost pregatita pregatita pentru asta si niciodata nu as fi crezut ca intr-o zi voi ramane imobilizata intr-un carucior.
Cu siguranta acesta ar fi fost unul dintre cele mai urate si sinistre cosmaruri, pe care le-as fi putut sa le am. Dar uite ca niciodata nu te gandesti la raul ce ti s-ar putea intampla si mereu iti spui in sinea ta: eu nu o sa patesc niciodat animic, eu sunt de fier, pana in ziua cand iti dai seama ca nu mai poti schimba nimic si ca tot din ceea ce credeai ca este al tau se spulbera, iar lumea ta devine un chin.
Spre norocul meu am avut un inger pazitor foarte bun, caci in numai doua luni am invatat sa merg din nou si in scurt timp dupa aceea am fost ca noua. Bine sa nu credeti ca n-au existat ceva sechele. Sechele mai am inca si acu dupa atatia ani de zile, dar m-am obisnuit cu ele, le-am acceptat si in cele din urma am invatat sa ma descurc cu ele, caci o alta cale, sansa nu aveam. Acum dupa atata timp ma gandesc ca ar fi bine sa ma rup putin de trecut, iar lucrurile, pe care le credeam rele sa le repar si sa le daruiesc acelor persoane care chiar au nevoie de ele si le sunt indispensabile. Iar aici fac referire la caruciorul ala blestemat care mi-a facut viata un calvar.
Are o problema la o roata si trebuie sa o inlocuiesc neaparat altfel nu il pot folosi si nici nu il pot da cuiva, pentru ca tot nu l-ar putea folosi. Asa am inceput peripetia mea in a cauta tot felul de site-uri si de locuri unde pot gasi aceasta roata sa o inlocuiesc. Despre tente romania am aflat tarziu, caci nu stiam unde si la cine sa mai apelez si asa am ajuns sa intreb persoane care au avut de-a face cu asemenea probleme, iar ei m-au indreptat catre site-ul cu roti de toate felurile, pentru toata lumea si pentru orice tip de problema. In opinia mea ar fi perfect daca fiecare problema s-ar rezolva pe viitor asa de simplu si usor.
Marele meu noroc a fost acela ca niciodata nu am fost singura si am avut persoane care m-au indragit, respectat si care m-au ajutat neconditionat sa-mi rezolv fiecare problema in parte. Am avut momente cand imi doream moarte si nu voiam sa continui lupta in care destinul ma aruncase. Au existat si asemenea momente, probabil pentru ca nu am fost pregatita pregatita pentru asta si niciodata nu as fi crezut ca intr-o zi voi ramane imobilizata intr-un carucior.
Cu siguranta acesta ar fi fost unul dintre cele mai urate si sinistre cosmaruri, pe care le-as fi putut sa le am. Dar uite ca niciodata nu te gandesti la raul ce ti s-ar putea intampla si mereu iti spui in sinea ta: eu nu o sa patesc niciodat animic, eu sunt de fier, pana in ziua cand iti dai seama ca nu mai poti schimba nimic si ca tot din ceea ce credeai ca este al tau se spulbera, iar lumea ta devine un chin.
Spre norocul meu am avut un inger pazitor foarte bun, caci in numai doua luni am invatat sa merg din nou si in scurt timp dupa aceea am fost ca noua. Bine sa nu credeti ca n-au existat ceva sechele. Sechele mai am inca si acu dupa atatia ani de zile, dar m-am obisnuit cu ele, le-am acceptat si in cele din urma am invatat sa ma descurc cu ele, caci o alta cale, sansa nu aveam. Acum dupa atata timp ma gandesc ca ar fi bine sa ma rup putin de trecut, iar lucrurile, pe care le credeam rele sa le repar si sa le daruiesc acelor persoane care chiar au nevoie de ele si le sunt indispensabile. Iar aici fac referire la caruciorul ala blestemat care mi-a facut viata un calvar.
Are o problema la o roata si trebuie sa o inlocuiesc neaparat altfel nu il pot folosi si nici nu il pot da cuiva, pentru ca tot nu l-ar putea folosi. Asa am inceput peripetia mea in a cauta tot felul de site-uri si de locuri unde pot gasi aceasta roata sa o inlocuiesc. Despre tente romania am aflat tarziu, caci nu stiam unde si la cine sa mai apelez si asa am ajuns sa intreb persoane care au avut de-a face cu asemenea probleme, iar ei m-au indreptat catre site-ul cu roti de toate felurile, pentru toata lumea si pentru orice tip de problema. In opinia mea ar fi perfect daca fiecare problema s-ar rezolva pe viitor asa de simplu si usor.
vineri, 10 iulie 2015
Ingerul meu frumos
Din ce trece timpul mai repede cu atat mai mult ma aproprii de ziua mea de nastere. Nu e o placere sa stii ca mai imbatranesti cu un an si ca inca nu ai reusit sa faci tot ce-ti doresti.
luni, 6 iulie 2015
Ce faci ca sa nu-ti mai rozi unghiile?
Am o problemuta, pe care in ultimul timp am transformat-o intr-o ditamai problema. Am prostul obicei de a-mi roade unghiile atunci cand nu ma simt in largul meu, cand grijile ma coplesesc sau in momentele de maxima tensiune.
duminică, 5 iulie 2015
Cum stam cu minciuna?
Nu inteleg de ce toata lumea minte pe toata lumea. Am inteles asta ca traim in era vitezei, ca ne place sa ne tehnologizam, ca vrem sa fim primi de fiecare data,
vineri, 3 iulie 2015
Riscul pentru un nou inceput
Oare cati dintre voi veti avea curajul sa riscati mereu fara sa va pese de ceea ce pierdeti? Raspunsul ar fi cam 1% din oamenii pe care ii cunosc. Sa fiu sincera nici eu nu sunt persoana care sa risc, mai ales daca am deja cate ceva strans... dar altefl sta situatia cand nu ai nimic de pierdut.
miercuri, 24 iunie 2015
Viata fara ochelari
Nu inteleg cum de nu mi-am dat seama? Cum de nu mi-am dat seama ca nu mai pot continua asa fara ochelari. De cate ori incerc sa ma indepartez de ei, tot de atatea ori intampin probleme. Toata ziua de ieri am avut dureri de cap si simteam cum aveam cateva intepaturi in zona ochilor. Am crezut ca se intampla toate astea pentru ca nu am reusit sa dorm asa cum mi-as fi dorit, sa ma relaxez putin cate putin si sa incerc sa-mi termin treburile si proiectele.
luni, 22 iunie 2015
Conditia de a avea curaj - nebunia
Sunt sub efectul unei frici cumplite, teama de a pierde persoane dragi ma face sa fac lucruri pe care in mod normal nu le-as fi facut niciodata.
luni, 8 iunie 2015
Despre chestii placute
Abia m-am trezit pe caldura asta mare. Nu stiu cum o sa ma descurc eu vara asta, pentru ca nici nu si-a intrat bine in drepturi, ca eu simt ca ma sufoc de atata caldura. Poate ca am eu ceva si nu imi mai place caldura, dar nu cred ca asta este problema.
miercuri, 3 iunie 2015
Planuri
Vreau sa plec de la munca, cat mai departe de oras si de ce nu as vrea sa fac tot ce imi trece prin cap. Dar cum nu pot face toate astea asa recent trebuie sa am rabdare si sa astept acele zile de concediu, pe care in acest an sper sa le savurez. Nu stiu ce se va intampla in aceste zile, dar imi doresc sa am suficient timp sa pot calatorii, sa pot face poze si sa pot fii cat mai fericita. In alta ordine de idei fericirea nu o gasesc decat alaturi de prietenii apropiati, de rude, de familie. Offf, abia astept acele zile libere, parca si acum as pluti cand ma gandesc la acele zile.
Nu mai este mult deja se simte aerul de vacanta. Si acest aer e din ce in ce mai placut cu cat zilele de vara sunt mult mai frumoase. Inainte ma gandeam ca trebuie sa stau la birou inchisa si doar sa privesc de la fereastra cum ceilalti pot iesi pe afara si se pot plimba in voie fara a avea parte de nicio grija, asa cum am eu in aceste momente. Cateodata ma prinde cate un dor sa ies pe afara de nici eu nu stiu ce se intampla cu mine... Ma gandesc ca toate astea se intampla pentru ca nu am avut suficient timp de odihna, suficient timp in care sa ma relaxez si sa-mi pun toate ideile si planurile in ordine.
As vrea sa cred ca la un moment dat voi avea suficient timp in care sa pot face chiar tot ce imi doresc, dar cum socoteala de acasa nu poate fi ca cea din viata reala nu-mi ramane decat speranta ca intr-o zi nu voi mai fi nevoita sa mai aman nimic. In mare mi-am facut o lista cu toate prioritatile mele, stiu ce vreau sa fac, stiu si ce imi place totul depinde de mine si de capacitatea mea de a ma plia dupa toate aceste planuri si schite ale mele.
Nu mai este mult deja se simte aerul de vacanta. Si acest aer e din ce in ce mai placut cu cat zilele de vara sunt mult mai frumoase. Inainte ma gandeam ca trebuie sa stau la birou inchisa si doar sa privesc de la fereastra cum ceilalti pot iesi pe afara si se pot plimba in voie fara a avea parte de nicio grija, asa cum am eu in aceste momente. Cateodata ma prinde cate un dor sa ies pe afara de nici eu nu stiu ce se intampla cu mine... Ma gandesc ca toate astea se intampla pentru ca nu am avut suficient timp de odihna, suficient timp in care sa ma relaxez si sa-mi pun toate ideile si planurile in ordine.
As vrea sa cred ca la un moment dat voi avea suficient timp in care sa pot face chiar tot ce imi doresc, dar cum socoteala de acasa nu poate fi ca cea din viata reala nu-mi ramane decat speranta ca intr-o zi nu voi mai fi nevoita sa mai aman nimic. In mare mi-am facut o lista cu toate prioritatile mele, stiu ce vreau sa fac, stiu si ce imi place totul depinde de mine si de capacitatea mea de a ma plia dupa toate aceste planuri si schite ale mele.
marți, 31 martie 2015
Curiozitati
Oare care sunt cele mai de pret relatii? Credeam ca relatiile de sange sunt cele mai importante si mai spectaculoase,
sâmbătă, 28 martie 2015
Aventuri
Ce parere aveti despre domnisoarele care se grabesc spre maturitate si care in plus de asta le plac aventurile cu barbatii insurati?
joi, 5 martie 2015
Truse de scule...
Tata ma bate mereu la cap sa ii achizitionez si lui o trusa cu diferite scule, pentru a nu mai se duce la nu stiu ce prieten, vecin sau ruda sa se imprumute de nu stiu ce cheie sau nu stiu ce fier, care il ajuta la nu stiu ce operatie.
luni, 2 martie 2015
Increderea
Am o problema cu a mea incredere de sine. Nu stiu ce se intampla cu mine, poate ca situatiile prin care am trecut m-au facut sa-mi pierd toata acea incredere de care ma bucuram candva. Am ajuns sa fiu mai rau decat un copil mic, nu mai am incredere in nimeni si in nimic.
duminică, 1 martie 2015
Plimbarica
Vara asta vreau sa fac alte lucruri, imi doresc si vreau o vara diferita, plina de senzatii tari si de lucruri bune, imi doresc asta pentru ca nu am mai simtit demult asa ceva.
Ca o umbra...
Nu imi amintesc de toate problemele mele, pentru ca nu imi doresc lucrul asta, pentru ca m-am saturat sa traiesc in trecut si pentru ca de cate ori ma gandesc la trecut de atatea ori imi tot fac mai mult rau decat bine asa ca nu, nu mai vreau sa aud de trecut, de problemele lui si de tot ce tine de el.
sâmbătă, 28 februarie 2015
Drum catre o viata sanatoasa
Sun foarte incantata de faptul ca pot schimba foarte multe lucruri la modul meu de viata si mai mult decat atat ca imi pot ajuta corpul si totodata il pot invata sa traiasca intr-un ritm si un mediu cat mai sanatos. In trecutul meu am avut perioade si perioade, unele mai bune, altele mai proaste... si da nu am stiut sa ma protejez, nu am stiut ce trebuie sa fac pentru a avea un corp sanatos si cel mai rau lucru posibil pe care am putut practic sa il fac a fost acela de a nu avea grija suficienta a ceea ce consum, hrana propriu zisa cu care al meu corp trebuia alimentat.
La inceput cand am observat modificari ale corpului meu nu am stiut daca este din vina alimentatiei mele sau pur si simplu era momentul schimbarilor si a tot ceea ce inseamna maturizarea unui corp tanar intr-un corp cu efectul mai multor ani.
La inceput cand am observat modificari ale corpului meu nu am stiut daca este din vina alimentatiei mele sau pur si simplu era momentul schimbarilor si a tot ceea ce inseamna maturizarea unui corp tanar intr-un corp cu efectul mai multor ani.
vineri, 27 februarie 2015
Rugaminti
Sunt curioasa cati dintre oamenii din preajma mea sunt interesati de soarta celor din jurul lor. Poate ca am prea multe curiozitati si nimeni nu poate face nimic pentru a ma lamuri intru totul,
Oameni diferiti, dar acelasi tel (II)
Cum am scris si in articolul trecut nimic nu poate impiedica oamenii sa comunice sau sa contribuie unul cu altii la diferite proiecte care sa-i uneasca.
Oameni diferiti, dar acelasi tel
Nu credeam vreodata in viata asta ca as putea comunica atat de bine cu oameni diferiti de mine, oameni care au religii diferite, traditii si nu in ultimul rand gandiri diferite.
joi, 26 februarie 2015
Timpul pentru altceva
Am inceput ziua cu foarte multa energie si sper sa o termin tot asa cu toata aceasta energie. Am si momente mai proaste pe parcursul zilei, dar incerc pe cat posibil sa nu bag in seama prea mult aceste mici probleme, care uneori chiar imi strica cheful de a muncii si buna dispozitie. Ma intrebam in urma cu ceva zile ce-ar fi viata fara toate aceste probleme, cum ar fi daca toate temerile si frustrarile noastre ar disparea? Cred ca o perioada va fii foarte bine, dar avand in vedere ca ne plictisim foarte repede de tot ce este nou cred ca toate acestea adunate la un loc s-ar transforma mai degraba in monotonie lucru pe care eu una nu mi-l doresc si din cate am bagat de seama cred ca nimeni nu este de accord cu asta.
Ca tot vorbeam mai devreme de frustrari ar trebui sa spun ca ieri am avut o intamplare nu tocmai frumoasa, dar pe care sper eu sa o fi trecut cu bine si fara sa-mi ramana prea multe sechele de pe urma acesteia. Am fost cu o prietena la o cafea intrucat nu ne-am mai vazut de foarte mult timp, iar eu simteam nevoia sa mai ies putin din casa sa incerc sa mai petrec timpul si printre oameni nu numai in casa intre cei patru pereti, singura, doar eu cu mine si ale mele proiecte. Cum imi place cafeau foarte mult am decis sa ii resping propunerea prietenei mele si pana la urma m-am trezit in fata ei in centrul orasului. La inceput am avut o stare ciudata sa vad atatia oameni in jurul meu, dar in scurt timp am inceput sa ma obisnuiesc si cu acest mic detaliu. Si pentru ca nu voiam sa astept prea mult cafeau, iar mirosul ma ademenea am fost de am comandat cele doua cesti cu cafea. Eram asa de fericita sa vad cum toti acei aburi din cafea se ridicau prin aer incat imi venea sa ii prind in palma mea si sa nu le mai dau drumul niciodata.
La un moment dat prietena mea se uita la manechiura mea si imi spune ca ii plac foarte mult desenele de pe unghiile mele. I-am raspuns ca m-am straduit singurica sa le fac si a durat ceva insa am fost foarte fericita sa le vad gata, exact asa cum mi-am dorit si cum am planuit. Iar pentru ca a mea prietena mi-a laudat desenele satisfactia a fost cu mult mai mare decat as fi gandit si as fi crezut. Practic eram in toiul fericirii cand s-a intamplat ceva nu tocmai bine pentru unghiutele mele. Cum sunt o persoana careia ii place foarte mult sa gesticuleze nu stiu cum am facut sau ce am facut mai exact, dar m-am lovit cu una din unghii de coltul mesei unde eram asezate si ne savuram cafeaua. Nu am apucat sa spun decat atat: upss!Cand m-am uitat la unghiuta, aceasta se rupsese atat de urat de parca imi venea sa plang atunci pe moment. Prietena mea mi-a spus ca ar fi timpul sa folosesc un kit de manichiura si da cred ca are dreptate, cred ca a venit timpul si pentru asta.
Ca tot vorbeam mai devreme de frustrari ar trebui sa spun ca ieri am avut o intamplare nu tocmai frumoasa, dar pe care sper eu sa o fi trecut cu bine si fara sa-mi ramana prea multe sechele de pe urma acesteia. Am fost cu o prietena la o cafea intrucat nu ne-am mai vazut de foarte mult timp, iar eu simteam nevoia sa mai ies putin din casa sa incerc sa mai petrec timpul si printre oameni nu numai in casa intre cei patru pereti, singura, doar eu cu mine si ale mele proiecte. Cum imi place cafeau foarte mult am decis sa ii resping propunerea prietenei mele si pana la urma m-am trezit in fata ei in centrul orasului. La inceput am avut o stare ciudata sa vad atatia oameni in jurul meu, dar in scurt timp am inceput sa ma obisnuiesc si cu acest mic detaliu. Si pentru ca nu voiam sa astept prea mult cafeau, iar mirosul ma ademenea am fost de am comandat cele doua cesti cu cafea. Eram asa de fericita sa vad cum toti acei aburi din cafea se ridicau prin aer incat imi venea sa ii prind in palma mea si sa nu le mai dau drumul niciodata.
La un moment dat prietena mea se uita la manechiura mea si imi spune ca ii plac foarte mult desenele de pe unghiile mele. I-am raspuns ca m-am straduit singurica sa le fac si a durat ceva insa am fost foarte fericita sa le vad gata, exact asa cum mi-am dorit si cum am planuit. Iar pentru ca a mea prietena mi-a laudat desenele satisfactia a fost cu mult mai mare decat as fi gandit si as fi crezut. Practic eram in toiul fericirii cand s-a intamplat ceva nu tocmai bine pentru unghiutele mele. Cum sunt o persoana careia ii place foarte mult sa gesticuleze nu stiu cum am facut sau ce am facut mai exact, dar m-am lovit cu una din unghii de coltul mesei unde eram asezate si ne savuram cafeaua. Nu am apucat sa spun decat atat: upss!Cand m-am uitat la unghiuta, aceasta se rupsese atat de urat de parca imi venea sa plang atunci pe moment. Prietena mea mi-a spus ca ar fi timpul sa folosesc un kit de manichiura si da cred ca are dreptate, cred ca a venit timpul si pentru asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)