marți, 26 aprilie 2016

Iluzia unui loc de muncă

Nu știu de ce, dar pe zi ce trece sunt din ce în ce mai dezamăgită de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Parcă lumea nu vrea să înțeleagă și să vadă ceea ce este bine pentru întreaga populație nu numai pentru o anumită categorie.
Probabil că ar fi foarte multe de spus, dar sincer nu m-aș mira să aflu că într-o zi toată lumea a luat-o razna.

Nu cred că această generație se mai poate vindeca într-un fel. Deși la începutul anului am fost foarte optimistă în legătură cu aceste lucruri, acum mă gândesc de două ori înainte de a spune același lucru. Știu, cu toții merităm o a doua șansă și cu toții vrem din ce în ce mai mult de la cel de lângă noi.

Deși la prima vedere nimic nu pare a fi complicat, lucrurile iau o altă întorsătură când vine vorba de locuri de muncă, respect și plata fiecăruia în funcție de munca prestată. Nu am înțeles nici până în ziua de astăzi de ce unele domnișoare preferă calea cea mai simplă pentru a face rost de câțiva bănuți în loc să se străduiască să-și găsească un loc de muncă respectabil și de ce nu bine plătit.

 La un moment dat am simțit că mă sufoc printre diferite afișe și anunțuri publicitare pentru studiourile de videochat. Mai ales în ultima perioadă erau afișuri în care îți spuneau și locul, anunțuri de genul studio de videochat din București. Nu am nimic cu nimeni, dar eu una prefer să nu mai primesc astfel de anunțuri pe adresa electronică sau să mă mai întrebe vreo prietenă de astfel de joburi.

Chiar nu sunt împotriva celor care le practică, dar prefer să stau cât mai departe de ele, nu sunt interesată de ele și cu siguranță nimic și nimeni nu mă va face să-mi schimb părerea. Prietenele mele au tot încercat de-a lungul timpului să mă facă să înțeleg anumite lucruri, să mă facă să înțeleg că nu este rău ceea ce ele vor să realizeze în acele locuri și că ar fi mult mai bine dacă aș încerca să văd ce se întâmplă pe acolo.

Bineînțeles că am refuzat categoric și le-am rugat să mă lase puțin în pace căci nu mai voiam și alte discuții în contradictoriu. Sincer nu am mai discutat cu acele persoane de foarte mult timp și uneori mă gândesc că poate am fost prea dură cu ele, iar asta a dus la despărțirea noastră într-un anumit fel.

Încă sper la acel moment în care ne vom întâlni și vom vorbi din nou, acel moment în care fiecare își va accepta greșelile și bineînțeles va știi ce trebuie să facă mai departe pentru a nu deranja pe celălalt. E o linie atât de subțire între respect și dezamăgire, încât uneori uităm cum ar trebui să ne comportăm cu cei din jurul nostru.

Sper ca în viitorul apropiat să fiu pregătită pentru toate provocările ce mă vor aștepta din partea prietenelor mele, dar mai ales să fiu la fel de fermă îl luarea deciziilor și mai mult decât atât să nu-mi dezamăgesc propriul orgoliu. Căci da sunt foarte orgolioasă și țin foarte mult la principiile mele, iar asta nu poate contesta nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu