Cum am scris si in articolul trecut nimic nu poate impiedica oamenii sa comunice sau sa contribuie unul cu altii la diferite proiecte care sa-i uneasca.
De multe ori am fost impinsa sa cred tot felul de tampenii si mai ales ca oamenii pot fi despartiti de religie, de credinta lor si de lacasurile unde ei se inchina. Pe de o parte acest lucru este valabil doar la anumite persoane nu la toate, pe de alta parte tocmai religia uneste in mare parte societatea omeneasca.
Uneori oamenii spun ca sunt prieteni si isi jura prietenie vesnica, numai ca la un momendat intervine ceva si totul se schimba. Nu stiu cum se face dar intr-o singura clipa poti pierde tot, intr-o singura clipa ramai singur si tot intr-o singura clipa iti poti pierde viata. Aparent toate aceste lucruri suna poate prea pompos, dar mai tarziu daca intampini greutati intelegi ca toate acele lucruri s-au intamplat cu un scop, iar acel scop este de fapt schimbarea ta de comportament si mai cu seama interactiunea ta cu ceilalti.
Nu stiu daca primul vostru instinct a fost ca al meu. Spre exemplu eu in urma cu cativa ani cand am avut ceva probleme m-am temut sa mai interactionez cu oamenii, ma temeam chiar sa mai ies din casa. Uneori aveam impresia ca a mea camera este foarte mica si ca in curand ma voi sufoca, dar teama ca ma voi intalni cu oameni nu imi dadea pace. Preferam sa ma simt rau in camaruta mea in loc sa ies pe afara, sa respir aerul curat de la tara si de ce nu sa vorbesc mai intai de toate cu ai mei vecini. Poate ca instinctul de conservare este mult mai mare si atunci toata aceasta teama de nou, de tot ce este in exterior te poate distruge treptat si sigur, pentru ca da singuratatea si tristetea duc doar pe un singur dum, drumul sinuciderii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu