Nu inteleg cum de nu mi-am dat seama? Cum de nu mi-am dat seama ca nu mai pot continua asa fara ochelari. De cate ori incerc sa ma indepartez de ei, tot de atatea ori intampin probleme. Toata ziua de ieri am avut dureri de cap si simteam cum aveam cateva intepaturi in zona ochilor. Am crezut ca se intampla toate astea pentru ca nu am reusit sa dorm asa cum mi-as fi dorit, sa ma relaxez putin cate putin si sa incerc sa-mi termin treburile si proiectele.
Dar nu toate aceste dureri nu erau provocate de somn, ci erau provocate de nepasarea mea in a purta ochelarii. Nu mi-au placut niciodata ochelarii. Acele chestii incomode care nu-ti dau pace si cand iti este ziua mai draga atunci iti dai seama ca nu ai ochelarii cu tine si ca mare lucru nu poti face. Asta cel putin patesc eu de fiecare data cand merg la tara. Cu toate ca stiu ca trebuie sa-mi iau ochelarii nicioadata nu ii bag si pe ei in bagajul meu sau macar in geanta pe care o port cu mine in fiecare moment, fiecare zi.
Se pare ca m-am inselat de fiecare data si mi-am mintit singura cand am crezut ca pot face treba buna si fara ochelarii mei. Desi ii urasc foarte mult, nepurtarea lor mi-a adus foarte multe lucruri urate, pornind de la uzualele dureri de cap si pana la a nu putea vedea pe anumite perioade scurte. Ca sa nu mai spun ca noaptea este un adevarat chin, in momentul in care nu port ochelarii. Cand am foast la control la oftalmologie mi s-a spus ca am nevoie de ochelari de aproape, intrucat eu nu vedeam scrisul marunt si ma chinuiam sa descifrez anumite literele. Dar acum imi dau seama ca s-ar putea sa am nevoie s de ochelari pentru distanta. E atat de greu sa incerc sa-mi dau seama ce vad in departare, incat uneori nu vad nici autobuzul cand vine si v-am spus noaptea este un adevarat cosmar pentru mine, daca nu sunt insotita de cineva.
Daca as fi stiut de la inceput ca nepurtarea ochelarilor imi va aduce mult mai multe batai de cap, cu siguranta ca nu as mai fi luat in ras acest mic dettaliu, care mi-a schimbat viata si din pacate nu in bine. Si pentru ca niciodata nu este prea tarziu si mai ales ca stiu ca anumite lucruri se pot indrepta m-am hotarat sa renunt la mofturile mele si sa incerc sa port ochelarii cu regularitate. Inca ma mai gandesc la prostiile, pe care le-am facut si nu imi vine sa cred nici acum ca sunt la un pas sa nu mai vad, ca trebuie si ca sunt nevoita sa port acesti blestemati de ochelari. Cum spunea o vorba a bunicii: rau cu ei, rau fara ei. Nu stiu daca si voi ati intampinat astfel de probleme, dar daca sunteti nevoiti sa purtati ochelari nu ignorati sfatul medicului, astfel veti avea si voi de suferit asa cum am si eu. Pana data viitoare si relatarea unei alte patanii va spun: la revedere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu