Inca ma mai gandesc daca sa fac marele pas sau nu. Intotdeauna mi-am spus ca vreau sa plec undeva cat mai departe sa scap de aglomeratia din viata mea.
Dar intr-un final am inteles ca daca am sa fug acum inainte sa-mi rezolv problemele ar putea fi mult mai rau. Si da, asta este mult mai rau decat m-as fi asteptat. Asa ca intr-un final m-am hotarat sa raman si sa-mi pun ordine toate problemele, toate acele chestii ce acum par de neinteles.
Da, asta am sa fac pentru ca nu mai vreau sa fug deale mele probleme, nu mai vreau sa fiu o fugara ce nicioadata nu va fi in stare sa-si rezolve problemele. Si am nevoie de cat mai mult spatiu pentru mine, pentru ideile mele, pentru tot ce imi place sa fac, dar mai ales pentru a mea relaxare. Am intalnit destule probleme pana acum si nu mai vreau sa mai traiesc in trecut. De aceea m-am gandit ca poate fi timpul perfect pentru a incepe sa traiesc asa cum nu am facut-o niciodata.
Mi-am imaginat de zeci de mii de ori cum ar fi sa fac doar ceea ce imi place, sa nu mai conteze nimeni si nimic, ci numai eu si fericirea mea... E putin mai grru la inceput si poate ca asa va fi pe viitor, dar vreau sa risc, vreau sa risc totul pentru nimic... Caci da, fericirea mea e doar o iluzie, cu cat ma apropii mai mult de ea cu atat imi dau seama ca este o eroare grava si ca trebuie sa ma mobilizez foarte repede pentru a nu avea de suferit pe viitor. Si oricum ar fi nimic nu poate sa ma mai opreasca dintoate astea, din tot ceimi doresc sa fac si din tot ceea ce imi planific pentru viitorul meu.
Poate ca viitorul nu va fi atat de crud cu mine si voi reusi pana la urma sa ma descurc si sa-mi inchei socotelile pe aici, chiar daca nu am suficient curaj inca pentru a face exact tot ceea ce-mi doresc. Inca mai sunt cu gandul la acele zile interesante din viata mea, da inca mai pot speara la ceva mult mai bun, mult mai placut decat aceste zile triste ce s-au abatut asupra mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu