Lucrurile perfecte

Se apropie sfârșitul de săptămână, iar eu nu prea am chef de nimic. NU știu cum se va termina această zi de joi, chiar nu știu.
La muncă lucrurile au început să o ia puțin razna. Ce spun eu puțin, chiar mai mult. Sunt curioasă cât timp am să rezist cu acest stres pe cap.

Acasă aș vrea ca toate lucrurile din jurul meu să fie perfecte, iar acest lucru nu poate sta așa. Am știut de ceva timp că ceva nu este în regulă cu mine. Parcă nimic nu mă mai mulțumește și nu știu dacă oamenii din jurul meu sunt de vină sau eu sunt unica vinovată.

Întotdeauna am crezut că pot face din ce în ce mai multe lucruri. Ba chiar și acum cred asta și nu mă mulțumesc cu una cu două. Poate că da, poate că eu sunt problema a tot ce se întâmplă în jurul meu. Nu-i de mirare că o parte din ceea ce fac parcă se întoarce împotriva mea. Nu aș vrea să-mi pierd prietenii din cauza problemei mele legate de perfecțiune.

Mai degrabă această chestiune a luat cu totul și cu totul o altă întorsătură. Și da, sunt conștientă și de acest lucru. Îmi plac lucrurile perfecte și din vina lor, perfecțiunea pentru mine a devenit mai mult o obsesie. Nu este ușor să îți dorești atât de mult ca munca ta să fie perfectă, dar și mai greu este atunci cânt te străduiești să faci totul perfect.

Am avut persoane care mi-au spus că perfecțiunea este doar în mintea mea și că ar trebui să mai renunț la anumite lucruri. Cum să renunț tocmai acum când am început să mă învăț cu toate acestea? Cum să renunț când a început să-mi placă toate aceste lucruri?

Mi-am dorit perfecțiunea și nu am să mă las cu una cu două. Îmi place ceea ce fac și de aceea satisfacția este mult mai mare, când totul este aproape perfect sau de ce nu perfect. Nu știu ce înseamnă perfecțiunea pentru alții, dar în mintea mea, până la acea perfecțiune mai am mult de muncit pentru a o avea.