joi, 17 decembrie 2015

Fără vlagă, fără chef și fără speranțe...

M-am apucat să ascult muzică așa de dimineață în speranța că nu o să adorm fără să-mi fac treburile.
De obicei nu sunt chiar atât de matinală, dar acum sincer nu știu ce m-a apucat. Probabil că am adormit aseară prea devreme și din această cauză m-am trezit în această dimineață la ora respectabilă, la ora șase dimineața.

 Am încercat să nu fac prea multe zgomote prin casă pentru că nu voiam să-i trezesc pe ceilalți din casă. Cum era de așteptat nici asta nu prea mi-a ieșit. Am de editat niște poze, dar cred că până la sfârșitul zilei nimic nu îmi va mai ieși bine.

Asta mi se întâmplă de obicei când mă trezesc atât de dimineața. Încep să urăsc diminețile acestea ațât de matinale în care nu ai chef de nimic, dar trebuie să te mobilizezi și să încerci să faci ceva. Mi-e dor de zilele alea de vară când oricum mă trezeam devreme numai că era plină de viață nu ca acum o ființă împiedicată.

Ori eu m-am plictisit de toată monotonia asta din viață mea ori ceva rău se întâmplă cu mine. Nu mai știu nimic, nu mai vreau nimic, ba chiar mai mult de atât m-am îndepărtat și de prieteni. Unde voi ajunge în acest ritm habar nu am.

Singurul lucru pe care îl fac cel mai des este acela de a sta în fața calculatorului și a scrie pe bloguri până mă plictisesc. Cam asta se întâmplă în fiecare zi și nu prea cred că se va schimba prea curănd...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu