Aș putea începe acest articol cu ce este mai rău și mai prost pentru mine.
Dar nu, nu aș vrea să fac acest lucru, mai ales că mi-am propus să fiu puțin mai optimistă. Chiar dacă în ultimele zile nu am putut spune acest lucru despre starea mea de spirit.
Ar fi trebuit să fiu și eu puțin mai fericită că tot se apropie sărbătorile de iarnă. Sincer anul acesta nu am nici un chef de sărbători și parcă nici aerul de sărbătoare nu mai îmi priește. Am încercat zilele astea să mă întâlnesc cu persoane apropiate, din familie, prietene pe care le păstrez în suflet, dar și cu acele amice cu care încă mai păstrez legătura oarecum.
Nu pot spune că cu cele din urmă mă întâlnesc mereu, dar pot spune că sunt momente când ne auzim la telefon și foarte rar ieșim la o cafea. Cu toate că nu prea aveam chef de nimic până la urmă am acceptat să ies afară la o cafenea și să mă întâlnesc la o cafeluță cu amicele mele.
Sincer nu știu ce a fost în capul meu de am acceptat așa ceva, când puteam să stau liniștită acasă și să-mi rezolv restul de treburi, fără să fac prea mari eforturi. Până la urmă m-am lăsat convinsă de ele și am mers la întâlnire. Întâlnire unde aveam să aflu că ele își doresc să lucreze la un videochat în bucurești.
Toate bune și frumoase până în momentul în care m-au întrebat dacă sunt de accord cu acest lucru. Le-am spus că este mai bine ca ele să se decidă singurele, căci eu nu pot fi în locul lor, cum nici ele nu pot fi în locul meu. Le-am spus că nu mi-aș dori să le știu supărate din cauza mea. Și de asemenea le-am mai spus că ar trebui să cântărească foarte bine ceea ce ele vor cu adevărat să facă.
Le-am m ai spus că nu le pot judeca și nici nu îmi doresc să fac acest lucru, cum nici nu mi-ar fi plăcut să fiu judecată la rândul meu. Îmi pare rău că acea ieșire cu fetele a fost atât de rea, ca să spun în linii mari, dar nu aș vrea să știu că eu sunt vinovată pentru ce li se întâmplă lor.
Sper ca într-o zi domnișoarele să mă înțeleagă fără să pună atât de multe întrebări ca în prezent. Știu speranța moare ultima de aceea încă mai sper...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu