Am o lene de nu pot să o descriu. Nu de foarte multe ori pățesc asta, dar și când se întâmplă nu am chef nici să mă ridic din pat. Și culmea nu e vorba doar de lene.
Pur și simplu se strâng foarte multe lucruri, gen, oboseală, plictiseală, ba uneori chiar și frustrare. Dar ce să-i faci - stai puțin te odihnești și o pornești la drum, căci altceva nu ai ce face. Chiar mă gândeam într-un timp că ar fi fost aproape perfect dacă aș fi reușit să mă retrag din toate lucrurile pe care le fac și să plec undeva cât mai departe...
Dar brusc mi-am dat seama că nu se poate. Nu se poate să plec fără să-mi duc la bun sfârșit toate lucrurile, nu se poate pur și simplu să fug de probleme. Mai întâi trebuie să le rezolv pe toate după aceea voi vedea ce se va mai întâmpla.
Câteodată am tendința asta să mă ascund și nu pentru că nu îmi place ceea ce fac, ci pentru că de cele mai multe ori toate problemele vin peste mine ca o avalanșă pe care nu o pot controla. Și poate că uneori apropiați de-ai mei au dreptate, poate că am ajuns să mă tem de niște lucruri pentru că am senzația că nu le pot rezolva.
Știu e doar o senzație, deoarece nu există problemă fără soluție și lucruri fără rezolvare. Cu toate astea pe undeva mă împiedic de ceva și nu știu exact de ce anume. Poate că vina este la mine, poate că nu m-am făcut destul de bine înțeleasă și poate că uneori greșesc și eu (asta cu siguranță se mai întâmplă și la mine).
Nevoia asta de a scăpa de chestii duce la un singur lucru bun pentr mine - meditația... Nu știu cum se manifestă asta la voi și mi-aș dori să-mi lăsați opiniile voastre pe aici pe undeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu