joi, 17 decembrie 2015

Prostioare, prostioare și iar prostioare

Nu știu ce să mă mai fac cu nepoțelul meu.
Nu se astâmpără  deloc și oicât de mult aș încerca să-i iau apărarea în fața tuturor sigur mai face el ceva și supără pe toată luma. E lesne de înțeles că vârsta îi permite toate astea, cum este lesne de înțeles că și eu la vârsta pe care o are el acum făceam cam același lucru poate.

 Nu îmi mai amintesc prea multe lucruri din acea perioadă. În majoritate timpului am doar câteva fragmente din spitale atunci când mă gândesc la perioada copilăriei. Și numai Dumnezeu știe cât de mult m-am străduit să încerc să-mi amintesc câte ceva din trecut. Dar, nu!

Singurele lucruri pe care mi le amintesc sunt colidoarele de la spital, plânsete de copii și multe alte chestii care mai de care mai ciudate. Dar acest articol nu vreau să-l scriu despre mine, ci despre nepoțelul meu pe care încerc să îl protejez cât de bine pot.

Sincer nici nu vreau să aibă amintiri urâte ca mine din spital. Mai bine să se joace cu toți copii, să alerge pisicile prin curte, să doarmă în cotețul câinelui, decât să stea prin spitale. Nu este deloc plăcut să-ți dai seama că primele amintiri pe care le ai sunt dintr-un spital. Oricum asta nu mai contează acum, căci timpul a trecut și nu am putut schimba nimic în acel moment.

Și că tot veni vorba de năzdrăveniile nepotului meu, data trecută când am ajuns în vizită la el a binevoit să mă întâmpine cu hârtie igienică ruptă prin toată casa. M-am apucat să o strâng în speranța că nimeni nu o va observa, dar am dat-o în bară.

Bunica lui a venit și a început să-l certe pe micuț. I-am zis să nu îl mai certe că pot repara eu toată nebunia asta și nu am mai stat pe gânduri și am comandat prosoape de hartie pliate, doar ca să nu mai aud cum îl ceartă. Sper ca și micuțul să înțeleagă faptul că nu toate lucrurile ce lui îi plac le poate face.

Oricum acum nimic nu mai contează faptul este consumat, hârtia ruptă și împrăștiată în toată casa și bineînțeles nici cearta de la bunica nu mai are nici un rost. Tot ce îmi doresc este ca micuțul să învețe ceva din această nefericită întâmplare șî poate pe viitor nu va mai face toate prostiile din lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu