pentru a-mi termina toate proiectele și pentru a face surprize oamenilor dragi din jurul meu. Dacă înainte mă gândeam tot timpul să încerc să fac ceva să realizez, azi mi-am dat seama că cele mai frumoase lucruri le fac pentru familie, pentru cei dragi, pentru prieteni...
Înainte gândeam că nu poiția avea prieteni la distanțe foarte mari, că nu poți întreține relații de prietenie la distanță astăzi cred cu tărie că se poate orice îți dorești. Fie că vreau sau nu am început să-mi depășesc barierele înainte să-mi dau seama că fac acest lucru. Ce m-a ajutat foarte mult în acest proces nici eu nu știu prea bine ce s-a întâmplat de fapt. Pur și simplu într-o zi m-am trezit că aveam deja tot ce îmi doream până atunci...
Prima senzație pe care am trăit-o atunci a fost panica. Nu știam încotro să mă îndrept, nu știam dacă mai aveam ceva de făcut, dar cel mai mult m-a întristat faptul că dorințele mele erau împlinite și îmi era frică de faptul că am ajuns la acel punct în care nu îți mai dorești nimic. Pot spune că am avut o săptămână depresivă atunci și mi-a luat ceva timp până am început să-mi stabilesc și alte priorități.
Ceea ce eu fac acum pentru mulți sunt nimicuri, dar pentru acei oameni care au nevoie și de acele nimicuri, pentru aceea nimicurile sunt totul. În altă ordine de idei am reușit să mă mobilizez să-i ajut și pe ceilalți, să lucrez la visele lor și bineînțeles să-mi facă plăcere și să mă simt bine atunci când fac aceste lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu