Asta mă face cel putin în aceste momente confuze, încă sa mai sper... să mai sper că într-o zi totul va fi bine și că nimeni nu va mai avea de suferit. În mintea asta zăpăcită, de prea multe chestii, se întâmpla lucruri ciudate și uneori refuză să se adapteze la aceste chestiuțe. Poate că daca aș fi trăit într-o altă perioadă de timp, proabil că mintea mea ar fi fost mult mai rațională și cu mult mai calculată.
Dar cum în lumea asta agitată se întâmplă chestii care mai de care mai ciudate nu se pot schimba prea curând aceste gândiri în contradictoriu. Încă mai sper că într-o zi ne vom trezi din toată această aglomerație și dacă vom privi în urmă vom vedeam că prea multe lucruri nu am lăsat în jurul nostru și pentru apropiații noștri. Chiar dacă pare imposibil să faci ceva și pentru semenii tăi asta nu înseamnă că poate fi o piedică adevărată.
Din cntră eu gândesc altfel, mă gândesc la faptul că orice piedică mă aduce și mai aproape de ceea ce îmi doresc chiar dacă trebuie să muncesc și să lupt de trei ori mai mult. Nu încerc să schimb pe mnimeni, de fapt nici nu mi-am dorit asta vreodată, cine vrea să se schimbe o face fără să-l împingă cineva de la spate. Ceea ce eu mi-am dorit mereu a fost și este să le las oamenilor din jurul meu diferite căi în care să vadă și alete oportunități nu numai una singură și aceea nu întocmai cea mai potrivită.
Cu toate că am avut diverse discuții în contradictoriu cu diferite personalități asta nu înseamnă că mi-am pierdut speranța că într-o zi totul se va schimba în bine. Dacă mi-aș pierde și această ultimă speranță nu aș mai putea locui în această țară, iar dacă asta se va întâmpla până la urmă voi fi nevoită să mă mut în altă parte. Nu am asta de gând, dar nici nu pot trăi într-un loc în care nu mai poți avea nici un fel de așteptare. Voi ce veți face pe viitor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu