Și oricât m-am străduit să împiedic toate aceste nemulțumiri ale mele îmi dau seama că mare lucru nu prea pot face. Am rămas singură într-o lume pe care nu prea o înțeleg, într-o lume pe care nu mi-o doresc așa. Sunt vinovată de tot ce mi se întâmplă. Sunt vinovată pentru că nu pot accepta toate aceste schimbări din viața mea.
Îmi doresc să mă schimb, îmi doresc să-mi încep o viață nouă, dar nici măcar nu stiu unde s-o închei pe asta și unde sau mai bine spus de unde să încep una noua. Printre grămezile mele de probleme din fiecare zi am norocul să am parte și de oameni care mă înțeleg. De oameni frumoși care încearcă fie și de la distanță să mă ajute de fiecare dată când nu găsesc o soluție la problemele mele. îmi place să-mi împart timpul cu prietenii mei.
Cel puțin așa uit mai ușor de răutatea anumitor oameni. Prietenia a fost și va rămâne tot ce am. S-ar putea spune că sunt săracăa, fără nici un ban, nu-mi pasă am cei mai buni prieteni. E adevărat îi număr pe degetele de la o mână, dar asta nu mă deranjează. Sunt suficienți atâți cât sunt și dacă pentru mulți distanța ar fi un impediment pentru noi distanța este invizibilă.
Nu am ținut cont de distanță, timp sau plăcerile apropiaților mei, ci din contră am încercat să-i înțeleg, să fiu răbdătoare cu ei și de ce nu să ne ajutăm reciproc, să ne susținem ideile, proiectele. Asta este cea mai frumoasă parte a prieteniei nu contează cin ești, de unde vii în cine crezi tot ceea ce contează sunt sentimentele pe care le investești în această relație.
Poate cine știe viața mea se va schimba și va deveni mai bună dacă voi înțelege oamenii și situațiile din jurul meu. Habar nu am ce-mi va aduce viitorul dar aștept cu nerabdare orice ar fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu